Anul trecut, am pornit spre Liege cu entuziasm, atras de promisiunea unui oraș belgian plin de istorie, cu clădiri impunătoare și o moștenire culturală bogată. Imaginile cu Palatul Prinților-Episcopi și arhitectura specifică regiunii valone îmi creaseră așteptări mari. Însă, ceea ce am descoperit pe străzile sale mi-a lăsat un gust profund amar, o dezamăgire care a șters rapid orice impresie pozitivă inițială și a transformat city break-ul într-o experiență pe care, din păcate, nu o pot recomanda.

La prima vedere, Liege își etalează potențialul. Clădirile istorice sunt, într-adevăr, frumoase, martore tăcute ale unui trecut glorios. Însă, pe măsură ce te plimbi pe străzi, începi să descoperi o altă față a orașului, una mult mai puțin atrăgătoare și, sincer, îngrijorătoare.

Unul dintre cele mai șocante aspecte, care mi-a rămas întipărit în minte, a fost vizibilitatea consumului de droguri injectabile în plină stradă. Am văzut cu ochii mei oameni ai străzii care își administrau doze în văzul tuturor, inclusiv în preajma copiilor, într-o nepăsare totală față de spațiul public și de cei din jur. Această realitate dură, alături de prezența vizibilă a numeroșilor oameni fără adăpost în diverse stadii de degradare, creează o atmosferă apăsătoare și tristă.

Pe lângă această problemă socială gravă, am perceput o tensiune în interacțiunea cu unele grupuri de imigranți. Am avut sentimentul neplăcut că nu există întotdeauna un respect pentru cultura locală sau pentru simpla decență în spațiul public. Mai mult, sentimentul de nesiguranță a fost accentuat de tentative de furt – atenția constantă pentru a-ți păzi bunurile a devenit rapid o parte obositoare a vizitei. Senzația că ești o țintă la tot pasul nu este deloc ceea ce îți dorești într-o vacanță.

Tabloul dezolant a fost completat de o mizerie omniprezentă în anumite zone ale orașului și de mirosuri grele, neplăcute, care te loveau în cele mai neașteptate locuri. Curățenia părea să fie o provocare majoră pentru administrația locală, cel puțin în zonele pe care le-am explorat.

Este cu atât mai mare păcatul, cu cât Liege are, fără îndoială, bijuterii arhitecturale și o istorie care ar merita o scenă mai bună. Potențialul turistic este acolo, ascuns sub straturile de probleme sociale și neglijență. Clădirile frumoase păreau să strige după ajutor, captive într-un mediu care nu le face cinste.

Am plecat din Liege profund dezamăgit și cu inima strânsă. Orice urmă de frumusețe pe care am încercat să o apreciez a fost rapid umbrită de sentimentul de nesiguranță, de mizerie și de scenele triste la care am fost martor. Poate am avut eu ghinion, poate am nimerit în zonele nepotrivite sau într-o perioadă mai dificilă pentru oraș, dar aceasta este experiența mea sinceră și nefiltrată. Liege, orașul care mi-a promis istorie și frumusețe, mi-a oferit, din păcate, o lecție dură despre cum problemele sociale vizibile și nesiguranța pot distruge complet farmecul unei destinații. Pentru mine, a fost unul dintre cele mai nesigure și neplăcute orașe vizitate.

Voi ați fost în Liege? Ce experiențe ați avut? Sunt curios să aflu și alte păreri.